Mai mereu vorbim de pace În cuvinte de război, Însă nu ştim cum s-o facem Să ajungă și la noi. Uneori vorbim de stele Şi de alte-ndepărtări;
Din grai, pe gurile de rai, curgeam, Din neam – urgia neamului – veneam; În vis omizi înflutuream Și vorbeam când tăceam. Lumea, să fie cum o
Cine ești tu și pentru ce să-ți mulțumească țara? Cine ești tu și când te-ai socotit atoateștiutor? Cine ești tu să-mi scuturi merii primăvara? Cine ești tu
Te gândeşti ce-ar putea să iasă prost când toată lumea cântă aiurea pe străzi închise de unde nimeni nu cumpără pâine, nici marmeladă nu găseşti unde nu
O lumină frumoasă îmi intră în casă și mă face să vreau să pătrund Într-un gând ca o floare albastră ce trăiește în glastră murind
Un om avea în preajma lui un câine. Nu-l iubea de azi, nu-l avea de mâine, Nu-i dădea să guste numai pâine, Înfrupta și inimi!
România nu-i numai voi și-ai voștri, mândre milioane de oameni; e și pădurea, cu milioanele și poate miliardele ei de arbori, copaci, pomi, arbuști, crengi
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
