România nu-i numai voi și-ai voștri, mândre milioane de oameni; e și pădurea, cu milioanele și poate miliardele ei de arbori, copaci, pomi, arbuști, crengi și toate
Din grai, pe gurile de rai, curgeam, Din neam – urgia neamului – veneam; În vis omizi înflutuream Și vorbeam când tăceam. Lumea, să fie cum o
N-am văzut pe nimeni să ducă dor de casă Cum duce frigul florile și frunzele ce cad Și n-am să văd, iubito, căci ochii nu
Câte flori uscate Câte numărate Tremurate coate Goale toate Câteva și poate Câteva muşcate Înflorite, coapte Dulce noapte Câte nevorbite Câteva iubite Câte împlinite Câteva
M-ai mințit că muzele vor fi soții, Mi-ai turnat cerneala pe hârtii, Umblu ca o boare, vreau să știi Că sânt sigur. Te-am mințit că
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
