Stinge ţigara şi aruncă-mă-n gunoi! N-ai şti ce să faci cu mine! Când?! Hai s-alergăm pe dealuri prin noroi, Poate s-o prinde ceva de noi Şi vom
Uită inima să bată, mâna să mai fie dreaptă Ochii uită să mai vadă, lacrimile să mai cadă Iar prin vene în amurgă, uită sângele să curgă
Cine ești tu și pentru ce să-ți mulțumească țara? Cine ești tu și când te-ai socotit atoateștiutor? Cine ești tu să-mi scuturi merii primăvara? Cine ești tu
Am ochii căprui și vorbele cos Cu părul-castane căzute prin parcuri. De-oi găsi vreodată la toate astea folos, Am s-aștept ca poeții, cuminte, pe arcuri. Hai să
acasă unde masa e masă și casa e plină, frumoasă, e cald între palme reci, cu mâinile-n buzunare petreci, ai ochii mari și azi nu vor mai
Credeam că numai zeii râvnesc. A naibii minciună! Și oamenii latră și câinii zâmbesc A furtună. Credeam că numai zeii iubesc. A naibii minciună! Și oamenii mușcă
Să mai fim iar copii… n-ai dori? Dar o zi nu-i destul să putem iar zâmbi Ca și cum nici n-am plâns Zise ea. Să jucăm v-ați
acasă unde masa e masă și casa e plină, frumoasă, e cald între palme reci, cu mâinile-n buzunare petreci, ai ochii mari și azi nu
Iubirea-mi surâde şi umărul își cade, Se-apleacă spre mine înecată-n surâs, Îşi înnoadă privirea, sughiță de plâns, Între noi s-au întins iar decade. Să-mi fierbi,
Cineva ți-a zis mai demult că ai buze frumoase și de-atunci ți le muști sperând c-am fost eu, Cineva mi-a zis că ai buze frumoase
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
