S de la Surâs

Sân’ trist când e soare, Trist când e rouă. Sân trist în culoare, Cutremur scurt la două. Fragilă poezia – o, fragedă copilă, Cu tot mai multe

N-am văzut pe nimeni să ducă dor de casă Cum duce frigul florile și frunzele ce cad Și n-am să văd, iubito, căci ochii nu mă lasă,

Întrebător, pășind rătăcitor prin dorul poeziei, Privirea ta ce s-a aprins sub pleoapa mea, opresc, Când peste noi ploua mărunt cu strop ceresc, Ne-am întâlnit sub nori,

Opreşte un moment ca să nu-ți fie teamă Strivește gândul rău şi moartea cu talent Privește printre palme viața ta de seamă Trăiește ca și cum ar

Am distrovít străúvnice lipoáve Retrigănínd taráscove emévici Și plingătrúni avâscovínd oțoáve Melinăstrésc fugálii penitrévici Câte stragóvnice neclipsuríte dóviți Și jíntele leptúri ce ogrăvésc fiscoáne De ungrăvíte nemfírițe

Salvez drosofile din pahar Le las să soarbă cuminți de pe deget Împărtășite, betegesc bând vin de altar Și mă preaslăvesc strigând că sânt rege Mă roagă