Cu buzele roşii cât carnea de vită,
Mă provoacă să-i spun tot ce ştiu:
C-o iubesc acum şi c-o vreau fericită,
Mai presus de toate să-i scriu.
Cu părul prelung care-i pică pe umeri,
Se întoarce şi-mi spune şoptit:
Ce frumos e iubirea s-o numeri,
Ca să ştii cât de mult ai iubit!
Cu ochii rotunzi care pică-n albastru
Îmi vorbeşte câte-ncap între stele,
Cum şi fluturii se nasc în dezastru,
Aşa cum oamenii renasc din plăcere.
Cu mâinile calde cât pâinea de grâu
Mă primeşte în braţe de lapte,
Când alunec ea mă ţine în frâu
Şi mă ţese din aproape-n departe.
