My world is in trouble of having its children consumed by the same things that ate the heart of past societies, when man and machine alike built
Micro 17, mergeam după macrou Plasa plină cu pește, saramură eu Peste drum de scafandri, un ecou, Glasul ce-a strigat din minereu: Cina! În așteptarea unui semn
N-am văzut pe nimeni să ducă dor de casă Cum duce frigul florile și frunzele ce cad Și n-am să văd, iubito, căci ochii nu mă lasă,
Ce frumoasă erai, Ca un crin arătai, Ca pe vin, mă sorbeai Din priviri. Aveai părul prelung, De un aspru nătâng, Frânt ușor atârnând, Înspre coapse. Cu
Un om avea în preajma lui un câine. Nu-l iubea de azi, nu-l avea de mâine, Nu-i dădea să guste numai pâine, Înfrupta și inimi! Ca un
Întrebător, pășind rătăcitor prin dorul poeziei, Privirea ta ce s-a aprins sub pleoapa mea, opresc, Când peste noi ploua mărunt cu strop ceresc, Ne-am întâlnit sub nori,
Din frică de moarte și de sfârșitul unei idei, Nu cea mai rea, însă una fără temei Ai luat decizii absent, n-ai fost atent, Lent, ai desenat
Hai să mulgem vacile împreună Și să ducem seara la gunoi Nopțile pierdute pe sub mână Diminețile cu ploi. Haide scoate caii și-i înhamă Să
Am orbit. Când te-am privit, ochii mi s-au închis purtându-te. Pesemne, n-au vrut să mai vadă niciun alt paradis. Te-am iubit. Când te-am iubit, inima
Bat clopte de nuntă căci ne-ați furat mirese, Bat caii pasul strașnic trezind o amintire, Ne mor vitele-n luncă și strămoșeasca pace, Ne pleacă viitorul
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
