Orașe pline de lumină și sânii tăi cu luna plină, cu părul împletit în muguri, cu fire moi și gust de struguri, m-ademenești. Cu mâini ca spuma
Stinge ţigara şi aruncă-mă-n gunoi! N-ai şti ce să faci cu mine! Când?! Hai s-alergăm pe dealuri prin noroi, Poate s-o prinde ceva de noi Şi vom
Uită inima să bată, mâna să mai fie dreaptă Ochii uită să mai vadă, lacrimile să mai cadă Iar prin vene în amurgă, uită sângele să curgă
Cine ești tu și pentru ce să-ți mulțumească țara? Cine ești tu și când te-ai socotit atoateștiutor? Cine ești tu să-mi scuturi merii primăvara? Cine ești tu
Am ochii căprui și vorbele cos Cu părul-castane căzute prin parcuri. De-oi găsi vreodată la toate astea folos, Am s-aștept ca poeții, cuminte, pe arcuri. Hai să
acasă unde masa e masă și casa e plină, frumoasă, e cald între palme reci, cu mâinile-n buzunare petreci, ai ochii mari și azi nu vor mai
Credeam că numai zeii râvnesc. A naibii minciună! Și oamenii latră și câinii zâmbesc A furtună. Credeam că numai zeii iubesc. A naibii minciună! Și oamenii mușcă
O lumină frumoasă îmi intră în casă și mă face să vreau să pătrund Într-un gând ca o floare albastră ce trăiește în glastră murind
M-ai făcut să mă simt ca acasă, mai apoi te-ai făcut că nu-ți pasă, cu grimasă în drum spre casă am mers prin noroi cu
Iar dacă dragoste nu mai e, să facem scandal! Să deschidem porțile celui mai mare spital! Ia ocaua mică, dar să nu-mi porți pică, Și
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
