M-ai făcut să mă simt ca acasă, mai apoi te-ai făcut că nu-ți pasă, cu grimasă în drum spre casă am mers prin noroi cu tenișii noi, ți-am zis că voi fi ca tine niciodată, eu, știi bine că nici noi, așa că lasă, fii tu fericită c-ai fost odată iubită, iubită frumoasă, m-ai primit la sân și-apoi m-ai dat afară din casă, lasă. Uită-de-nu-mă-iubi e ca floarea ce n-o mirosii, o floare albastră, iubito măiastră ca pasărea ce nu-și face cuib pe stâncile mele. Vii? Am crezut c-a iubi e totuna cu a fi ce iubești, mai pe urmă am căzut din poezii în povești, din rude prea mari, împărătești, el din Tulucești și ea de pe unde nu ești. În timp ce citești eu zidesc iar ferești, iar tu, pe unde trăiești și ce răsfoiești?