A de la Acasă

Aud cum înfloresc copacii, Cum strigă mugurii: ah, viață! Și în durerea lor crescând, săracii, Miros a flori de noapte și de gheață. Aud cum răsare o

M-ai mințit că muzele vor fi soții, Mi-ai turnat cerneala pe hârtii, Umblu ca o boare, vreau să știi Că sânt sigur. Te-am mințit că buzele îți

Nu-i singurătatea cea ce ne omoară, Ci statornicia dorului într-o doară. Trenul ăsta nu oprește în gară, N-ai bilet și eternitatea te-nsoară. Coboară!

Din frică de moarte și de sfârșitul unei idei, Nu cea mai rea, însă una fără temei Ai luat decizii absent, n-ai fost atent, Lent, ai desenat

Azi am gustul unei dimineți ce m-a cuprins cu brațele ei calde și umede cât firul ierbii scurt, Mi-a turnat într-o ceașcă licoare sfântă ce-mi pune scripeți

Am ochii căprui și vorbele cos Cu părul-castane căzute prin parcuri. De-oi găsi vreodată la toate astea folos, Am s-aștept ca poeții, cuminte, pe arcuri. Hai să

Credeam că numai zeii râvnesc. A naibii minciună! Și oamenii latră și câinii zâmbesc A furtună. Credeam că numai zeii iubesc. A naibii minciună! Și oamenii mușcă