Azi am gustul unei dimineți ce m-a cuprins cu brațele ei calde și umede cât firul ierbii scurt,
Mi-a turnat într-o ceașcă licoare sfântă ce-mi pune scripeți sub pleoape,
Nu-mi amintesc nici c-am visat, nici ce-am trezit, nici timpul n-a trecut.
Cât te ador, cu gândul te măsor, cu aripa te flutur să-mi fii aproape,
M-ai sărutat cu buzele, cu ochii și-o clipă ne-am rostogolit
Ca bulgări de pământ amestecat cu frunze și cu poame,
Între pereți flămânzi de soare ne-am iubit
Și ne-am hrănit din timp cu ore lungi de foame.
Diseară, cu vin răcit și scurs pe-un zâmbet ce-mi luminează chipul,
Pornesc cu visul într-un ocol de șoapte pe jumătate spuse,
Fugim de lume adăpostindu-ne și golul și nimicul
Și adormim cuminți sub umbra nopții, noi, suflete ascunse.