Nechită
Lui Ioan Mărginean Unii seduc, alții se înalță Cu toamna, în parc se încalță Poeții când moare un poet, Pe cărări de frunze, prin epitet, Spre cuvânt!
Lui Ioan Mărginean Unii seduc, alții se înalță Cu toamna, în parc se încalță Poeții când moare un poet, Pe cărări de frunze, prin epitet, Spre cuvânt!
Îmi mângâia obrazul cu sosuri picante de dor Și dulce mi-aluneca pe străzi închise demult, Și cred că mă iubea că prea se uita în
Mi-e dor de cei ce nu mai sânt. Ce-ar sta și ei acasă, nu-n pământ! Mi-e dor de cei ce nu mai sânt. Ar sta
Bat clopte de nuntă căci ne-ați furat mirese, Bat caii pasul strașnic trezind o amintire, Ne mor vitele-n luncă și strămoșeasca pace, Ne pleacă viitorul
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy