Să mai fim iar copii… n-ai dori? Dar o zi nu-i destul să putem iar zâmbi Ca și cum nici n-am plâns Zise ea. Să jucăm v-ați
Mi se întâmplă uneori să obosesc iar durerea asta de a fi obosit nu mai lasă loc niciunei plăceri. Mă întreb: Oare cât dor încape într-o milă?
Câte flori uscate Câte numărate Tremurate coate Goale toate Câteva și poate Câteva muşcate Înflorite, coapte Dulce noapte Câte nevorbite Câteva iubite Câte împlinite Câteva
As vrea să cred că plopii n-au ars aiurea ca snopii Snopiți prea devreme, de copii, și puși pe rug de copii Aș vrea să
Mi-am prins mâna stângă în uşă la tine, Și bat cu cea dreaptă ca să-mi deschizi, S-o prind şi pe asta Şi să rămânem aşa,
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
