R de la Râs

Ai o tăcere în colțul buzelor, care se arcuieşte în timpuri opuse şi mă supun cam toate ce le-am lăsat nespuse; dar liniştea asta nu-i decât liniştea

Ne fură codrii, mumă, să nu ne mai ascundem și s-aruncăm cu stânci în capete de lut, ne fură caprele și râsul, să nu mai râdem, nu

Dacă iubirea n-are margini, nici lumea nu-mi încape într-un buzunar Căci fericirea nu ține decât de un păcat, păcat de noi că n-am fost fericiți măcar Mă