M-am trezit pe la amiază, puțin înainte
Îmi curgea sânge din nara dreaptă
Și-mi lipseau trei parale și-un dinte
Am visat pesemne iar că încă e rai
Și-am înverzit uscăturile din mine
Toate poftele și escapadele fine
Cu o vodcă distilată din amintirile tale
Pe care se făcea că mi-o vinde cu zâmbet frumos,
O fată de la magazinul ce închide la unșpe jumate
Și ție nu-ți pasă cât mai e buchetul de flori
Sau că eu merg pe dos, pe os, pe jos
Cred că vreau șapte – zic eu – Sau nouă?
Dați-mi, vă rog, douășpe,
Să am și când s-o supăra cândva, cineva!
Să am și când nu e și tre’ s-o caut,
Și să socot din noi în doi
Înapoi.
Odă spinării
Ce mult de mult ai dus din spate-n spate! Te-ai smuls din lapte proaspăt muls de Ea, Sa aibă vremile ce vin ce să socoate. Oda spinării abia ce începea: Cu trâmbițe, trecutul; noi doi cu