Un om avea în preajma lui un câine.
Nu-l iubea de azi, nu-l avea de mâine,
Nu-i dădea să guste numai pâine,
Înfrupta și inimi!
Ca un lup cu colții pe steag,
O corabie, pe o mare în larg,
Fluturând din coadă, de drag,
Pe un vârf de catarg.
Ea e Hera, un câine frumos,
Cu firul negru, un blând abanos,
Șuieră și urlă cu folos.
Ia un os gustos!
În romană, Iuno,
La ștafetă cu Bruno,
Hai vino, furtuno,
Să ne tot iubim!
Să ne fie fuga cea mai către casă!
Blana recusută cu fir de mătasă,
Cu sufletu-i pur de zeiță-mireasă
Alergând pe valuri!
