Am ochii căprui și vorbele cos
Cu părul-castane căzute prin parcuri.
De-oi găsi vreodată la toate astea folos,
Am s-aștept ca poeții, cuminte, pe arcuri.
Hai să dăm viitorului ce-i scriu eu acum:
Să știe c-am trecut să îi spun
Că totu-i uitare, și tu ești nebun
După drum, să nu te pierzi în lume!
Mergând pe jos cu pinteni de cocoș,
Angelic oleacă, oleacă nervos,
Acum o mie de ani și-o lună
Am tors o bucată de lână,
Am distilat țuică de prună
Și-am băut vin de arvună
Și spumă
Am ridicat castele din humă
Și-am scris frumos în română
Cu toate vorbele ce-mi știu
La îndemână și de folos
Apoi mi-a plăcut o glumă
Cred c-a fost frumos pe urmă
Va urma!
