Ce frumoasă erai,
Ca un crin arătai,
Ca pe vin, mă sorbeai
Din priviri.
Aveai părul prelung,
De un aspru nătâng,
Frânt ușor atârnând,
Înspre coapse.
Cu codițe pe dos,
Ca și cum de folos
Aș fi eu, ar fi fost
Doar o noapte.
La fereastră citeai
Și te tot adânceai,
Într-o carte stăteai
Necitită.
Purtai negru adânc,
Buze moi, roșu sfânt,
Mă legai de pământ
Pe vecie.
Dintr-odată plecai.
Erai vis, nu visai.
Înapoi te uitai:
Reverie…