Micro 17, mergeam după macrou Plasa plină cu pește, saramură eu Peste drum de scafandri, un ecou, Glasul ce-a strigat din minereu: Cina! În așteptarea unui semn de potol Mă hrăneam cu tempeste-n [...]
Micro 17, mergeam după macrou
Plasa plină cu pește, saramură eu
Peste drum de scafandri, un ecou,
Glasul ce-a strigat din minereu:
Cina!
În așteptarea unui semn de potol
Mă hrăneam cu tempeste-n bemol
Țineau vinul rece, demisec-demisol
Pe stânga Merlot și-n dreapta petrol.
La Atlantic, vă rog!
Mă striga o năpastă să-i flutur și ei
O batistă albastră la trenul de trei
C-avea loc la fereastră și ceva idei
Zâmbea, o crăiasă – mirosind a tei –
Înspre gară!
Sân’ trist când e soare, Trist când e rouă. Sân trist în culoare, Cutremur scurt la două. Fragilă poezia – o, fragedă copilă, Cu tot mai multe rufe la uscat. Sântem un pic mai triști în
M-ai mințit că muzele vor fi soții, Mi-ai turnat cerneala pe hârtii, Umblu ca o boare, vreau să știi Că sânt sigur. Te-am mințit că buzele îți vor șopti Ți-am adus ofranda ce-ai poftit, Umbli ca
Iubirea-mi surâde şi umărul își cade, Se-apleacă spre mine înecată-n surâs, Îşi înnoadă privirea, sughiță de plâns, Între noi s-au întins iar decade. Să-mi fierbi, te rog, un ou moale! Cu coajă vreau să gust un
am tăiat merele un pic prea mici acum ce fac, ce pun? e bine așa? învârt cum trebuie? dar acum? acum să tac, ce spun? ai tăiat merele un pic prea mari acum bate albușul ăsta
Ai mâncat lut de pe tălpile celorlalți, Ai întins noroi și pietre pe pâine uscată Și-ai băut liniștit din bălți apa toată, Când n-ai știut că și tu poți să te-nalți. Ai fost de multe ori
Uită inima să bată, mâna să mai fie dreaptă Ochii uită să mai vadă, lacrimile să mai cadă Iar prin vene în amurgă, uită sângele să curgă Nu mai știe să parcurgă, să irige și s-ocurgă
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
