Ai mâncat lut de pe tălpile celorlalți,
Ai întins noroi și pietre pe pâine uscată
Și-ai băut liniștit din bălți apa toată,
Când n-ai știut că și tu poți să te-nalți.
Ai fost de multe ori preșul de la intrare,
Ai stat pe jos cu tricoul alb și curat.
S-au șters de tine toți cand au intrat.
Să se șteargă bine, spuneai, că ești mare.
Ai fost un clovn într-o lume prea tristă,
Ai făcut glume când nimeni nu râdea
Și-ai așteptat întruna ca cineva să dea
Doi bani pe tine, nu lacrimi, n-aveai batistă.