As vrea să cred că plopii n-au ars aiurea ca snopii Snopiți prea devreme, de copii, și puși pe rug de copii Aș vrea să cred că brazii nu se îndoiesc ci se [...]
Salvez drosofile din pahar Le las să soarbă cuminți de pe deget Împărtășite, betegesc bând vin de altar Și mă preaslăvesc strigând că sânt rege Mă roagă apoi dacă nu le-aș lăsa Să mai guste și
Când te-ai dus de la mine, eram prunc, înfășat, m-am desfătat de-atunci, am aruncat și încă mai arunc, mă-ntorc dar nu mai fug, mă rog dar nu mai cred, iubesc dar nu ajung și nu-mi ajunge
România nu-i numai voi și-ai voștri, mândre milioane de oameni; e și pădurea, cu milioanele și poate miliardele ei de arbori, copaci, pomi, arbuști, crengi și toate culorile ce le împresoară. Să le fie țărâna ușoară!E
Cineva ți-a zis mai demult că ai buze frumoase și de-atunci ți le muști sperând c-am fost eu, Cineva mi-a zis că ai buze frumoase și doar eu aș vrea să le mușc, cine-s eu? M-am
toți se duceau spre mare, eu mă duceam și mai departe de mine lumea intra în apă, eu intram să înot în gânduri tu mă iubeai dintr-un foc în cămări clandestine iar când gura răbda, așteptai
acasă unde masa e masă și casa e plină, frumoasă, e cald între palme reci, cu mâinile-n buzunare petreci, ai ochii mari și azi nu vor mai fi singuri, un vin din struguri seci, o pată
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
