Să mai fim iar copii… n-ai dori? Dar o zi nu-i destul să putem iar zâmbi Ca și cum nici n-am plâns Zise ea. Să jucăm v-ați
Încă se aud ropote de cai pe poteca udă, Cară-n spate brazii retezați din fașă, Nechează și mușcă liniștea zăludă, Ard candele-n mâini, e lumină-n casă; Vizitiii
Problematica părerii E amuzant cum în unele dimineți te trezeşti târziu, atât de târziu încât avioanele nu mai zboară, albinele nu-ți mai îndulcesc amarul iar oamenii nu
There is a room in every house A room you sleep in, where you lie A room you cry, a room you eat in Cherry pie There
Cândva M-aș lăsa pradă uitării undeva ca și cum mi-ar păsa Sara pe deal să tresar ca și când pe sărite am trăit netrăite Presărate clipite ce
toți se duceau spre mare, eu mă duceam și mai departe de mine lumea intra în apă, eu intram să înot în gânduri tu mă iubeai dintr-un
am tăiat merele un pic prea mici acum ce fac, ce pun? e bine așa? învârt cum trebuie? dar acum? acum să tac, ce spun? ai tăiat
Mai mereu vorbim de pace În cuvinte de război, Însă nu ştim cum s-o facem Să ajungă și la noi. Uneori vorbim de stele Şi
Orașe pline de lumină și sânii tăi cu luna plină, cu părul împletit în muguri, cu fire moi și gust de struguri, m-ademenești. Cu mâini
România nu-i numai voi și-ai voștri, mândre milioane de oameni; e și pădurea, cu milioanele și poate miliardele ei de arbori, copaci, pomi, arbuști, crengi
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
