As vrea să cred că plopii n-au ars aiurea ca snopii Snopiți prea devreme, de copii, și puși pe rug de copii Aș vrea să cred că
O ridic de brâu în vie Ce frumoasă rapsodie Nu se duce ca să vie Ca să fie casă mie Păr cu iz de iasomie Buze care
Când am să fiu bătrân, am să-mi port tinerețea în buzunarul din spatele ce nu m-a durut niciodată, și câtuși de puțin am să las inima să-mi
Eu, dacă voi Tu, dacă noi Ea, dacă el El dacă ea Nu, dacă da Dar dacă nu Ei dacă tu Tu, dacă nu Ea, dacă da
Am atâtea amintiri care nu sunt ale mele Cam atâtea denumiri câte litere în stele Mă acoperă pământul și m-oi lepăda de piele Când împletesc eternitatea cu
Te-am căutat într-o doară ca și cum erai de găsit, M-am gătit cu ce credeam eu că-ți place la mine, Am cutreierat și luna să te-aștept unde
O iubire cât o mare, O uimire, o mirare, O clădire, o cărare, Un pământ… O iubire cât un soare, O simțire cu onoare, O mărire, o
M-ai mințit că muzele vor fi soții, Mi-ai turnat cerneala pe hârtii, Umblu ca o boare, vreau să știi Că sânt sigur. Te-am mințit că
Ce mult de mult ai dus din spate-n spate! Te-ai smuls din lapte proaspăt muls de Ea, Sa aibă vremile ce vin ce să socoate.
Încă se aud ropote de cai pe poteca udă, Cară-n spate brazii retezați din fașă, Nechează și mușcă liniștea zăludă, Ard candele-n mâini, e lumină-n
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
