Am vrut să scriu ceva în cafeaua de azi
Şi-am nimerit la automat unde nu-i rost de zaț.
Am pus din zahar şi cât mi-a mai rămas am tras cu nesaț, de tine şi de ceas, de haz.
M-am uitat peste stradă la cine-a venit să ne vadă
Şi-am zâmbit cu jind şi m-au văzut rânjind,
Dar le-am spus: asta-i carnea pe care i-o dau monstrului că a stat liniştit în ogradă!
Te-am ocrotit dar te-am şi pedepsit o grămadă.
Te-am reîntâlnit ieri, mi-ai zis că mă ştii dintr-o altă viață, de pe alte drumuri, într-o altă ceață.
Mi-am amintit cum mergeam împreună la piață.
Purtai o rochie cu flori de busuioc şi petale egale,
Te țineam de mână cât alegeai tu verdeață,
Mă priveai în ochi şi mă iubeai în toate viețile tale.
Am vrut să scriu în cafeaua de azi ceva.
Însă azi, n-am băut cafea.