Dintr-o nucă și-o nălucă am cojit o amintire
O măiastră-ntinsă lume ce s-a prefăcut în vis
Am pășit cu tălpi flămânde și încinse de iubire
Pe-un pământ bogat de veacuri și nestins
Am gustat un dor de poamă ca nectarul fericirii
Sub un clar de lună noaptea o minune am privit
Cum se-așterne colb de datini pe câmpiile iubirii
Și trăiesc la sânul țării un cuprins necontenit