La coadă la mâine se stă pe două rânduri
Primul rând așteaptă de ieri
Iar cel de-al doilea cine știe de cât
Unii vorbesc de felurite zile
Alții doar stau pe gânduri
Sunt care vor scutire
Nu vor să moară singuri
Mergi tu și zi-le
Că mai e până mâine
Mai e azi de trăit
Mai e mult de iubit
Sunt boabe de stors
Iubite de-ntors
Mai e lâna de tors
De pe azi pe mâine
De pe față pe dos
Unii rup, alții cos
Ce viață de câine
Înlănțuit fără rost
La coadă la mâine am stat
Am mai fost
Erau unii ce așteptau de mult
Din vorbe scrise în lut
Vorbeau sculptând povești
Iubeau cum iubești
Așteptau un sărut
Azi, poate mâine
Poate mâine
Nu mai e mult