C de la Colindă

doi pași spre capăt de linie spre nicăieri, spre tinerețea trăită de-a valma zâmbești cu ochii, clipești cu buzele dormi pe bancă în parc fumezi ce ai

Plăcerea-i un unt gustos întins pe o pâine caldă, Sărată îndeajuns de mult și de puțin deodată Și strânsă între buze moi de-o femeie gustoasă, La brațul

Am vrut să scriu ceva în cafeaua de azi Şi-am nimerit la automat unde nu-i rost de zaț. Am pus din zahar şi cât mi-a mai rămas

Duceau mâna la gură și îngânau ceva… Pesemne foamea are glas de doină. Puneau cuvinte grele pe limbi de ceas… Oricum nici timpul ăsta n-are noimă. Strigau

am tăiat merele un pic prea mici acum ce fac, ce pun? e bine așa? învârt cum trebuie? dar acum? acum să tac, ce spun? ai tăiat

Dintr-o nucă și-o nălucă am cojit o amintire O măiastră-ntinsă lume ce s-a prefăcut în vis Am pășit cu tălpi flămânde și încinse de iubire Pe-un pământ