03.06.2012, București, Militari Cum gândul te poate duce atât de departe, Atât de departe poți și tu să mergi; Câte știi deja și cu restul din carte,
Mi-am prins mâna stângă în uşă la tine, Și bat cu cea dreaptă ca să-mi deschizi, S-o prind şi pe asta Şi să rămânem aşa, împreună: Eu
Mi-e dor de cei ce nu mai sânt. Ce-ar sta și ei acasă, nu-n pământ! Mi-e dor de cei ce nu mai sânt. Ar sta cu noi
I saw the world end in the blink of your eye Felt the trace of your finger on my rugged face I embraced a thought that we’re
Din mugur în mugur, prin pielea de fag, trăiește pădurea și crește cu drag ferigi și licheni sub întins răsărit, așteaptă iubitele lacrimi în palmele sfinte, iubind
acasă unde masa e masă și casa e plină, frumoasă, e cald între palme reci, cu mâinile-n buzunare petreci, ai ochii mari și azi nu vor mai
Am vrut să scriu de păsări Ca sa înțeleg cum e zborul, Însă am scris despre oameni, Și-am învățat ce e dorul. Tu, m-ai atins cu mâna
Orașe pline de lumină și sânii tăi cu luna plină, cu părul împletit în muguri, cu fire moi și gust de struguri, m-ademenești. Cu mâini
With teeth as sunken islands I come before thee and I smile. I have felt pain and sorrow, I’ve tasted grief and loss. I’ve known
Îmi pleacă ciocârlii să-şi caute sorocul. Plâng cerbi de foame şi frig prin intersecții, Aleargă tot pământul prea repede, norocul, Râd toți cretinii azi crăpând
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
