N de la Nor

Când te-ai dus de la mine, eram prunc, înfășat, m-am desfătat de-atunci, am aruncat și încă mai arunc, mă-ntorc dar nu mai fug, mă rog dar nu

Am orbit. Când te-am privit, ochii mi s-au închis purtându-te. Pesemne, n-au vrut să mai vadă niciun alt paradis. Te-am iubit. Când te-am iubit, inima s-a oprit

Ai mâncat lut de pe tălpile celorlalți, Ai întins noroi și pietre pe pâine uscată Și-ai băut liniștit din bălți apa toată, Când n-ai știut că și

13.12.2006 Pălesc florile rigide de atâta oftat, Se înnegresc ochii căprui de durere, Mă închid construind în mine palat Și trăiesc în păcat vinovat de putere. Dar

Nici nu mai știu de câte ori și ce sfori am tras Ca să mă uit prelung la lume dintr-o parte Am măsurat secundele cu-o linie pe

Eu să fiu poet, vreau, nu sfânt, Și la tine în brațe, și sub pământ! Să fie alții regi, eu vreau poezie, Și o pană ce pătează

Cu buzele roşii cât carnea de vită, Mă provoacă să-i spun tot ce ştiu: C-o iubesc acum şi c-o vreau fericită, Mai presus de toate să-i scriu.