O ridic de brâu în vie Ce frumoasă rapsodie Nu se duce ca să vie Ca să fie casă mie Păr cu iz de iasomie Buze care
Am atâtea amintiri care nu sunt ale mele Cam atâtea denumiri câte litere în stele Mă acoperă pământul și m-oi lepăda de piele Când împletesc eternitatea cu
With teeth as sunken islands I come before thee and I smile. I have felt pain and sorrow, I’ve tasted grief and loss. I’ve known
Aud cum înfloresc copacii, Cum strigă mugurii: ah, viață! Și în durerea lor crescând, săracii, Miros a flori de noapte și de gheață. Aud cum
Cel mai greu e să respingi iubirea. E un quelque chose. E ca atunci când descoperi aur dar te convingi unanim că-i doar fier vechi.
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
