Te-oi iubi şi azi şi mâine, Cum iubeşte untul pâine. Dacă arzi de nerăbdare, Dă-i un vârf de sare! Te-oi iubi şi azi şi mâine, Cum sunt
România nu-i numai voi și-ai voștri, mândre milioane de oameni; e și pădurea, cu milioanele și poate miliardele ei de arbori, copaci, pomi, arbuști, crengi și toate
A venit, a venit toamna iar tu mi-ai acoperit inima cu nimic. Ai lăsat deschisă fereastra, să mai auzi câte-un pic, un pic, măcar un pic, Cum
Încă se aud ropote de cai pe poteca udă, Cară-n spate brazii retezați din fașă, Nechează și mușcă liniștea zăludă, Ard candele-n mâini, e lumină-n casă; Vizitiii
Problematica părerii E amuzant cum în unele dimineți te trezeşti târziu, atât de târziu încât avioanele nu mai zboară, albinele nu-ți mai îndulcesc amarul iar oamenii nu
am tăiat merele un pic prea mici acum ce fac, ce pun? e bine așa? învârt cum trebuie? dar acum? acum să tac, ce spun? ai tăiat
O ridic de brâu în vie Ce frumoasă rapsodie Nu se duce ca să vie Ca să fie casă mie Păr cu iz de iasomie Buze care
Dacă iubirea n-are margini, nici lumea nu-mi încape într-un buzunar Căci fericirea nu ține decât de un păcat, păcat de noi că n-am fost fericiți
Te gândeşti ce-ar putea să iasă prost când toată lumea cântă aiurea pe străzi închise de unde nimeni nu cumpără pâine, nici marmeladă nu găseşti
Cine ești tu și pentru ce să-ți mulțumească țara? Cine ești tu și când te-ai socotit atoateștiutor? Cine ești tu să-mi scuturi merii primăvara? Cine
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
