toți se duceau spre mare, eu mă duceam și mai departe de mine
lumea intra în apă, eu intram să înot în gânduri
tu mă iubeai dintr-un foc în cămări clandestine
iar când gura răbda, așteptai săruturi
toți mergeau alene, eu mergeam agale
lumea toată-n zare, eu spre orizont
ție dulcea poamă, cea de de portocale,
îți tăcea plăpândă așteptând un pont
toți fugeau de una, eu fugeam de aia
lumea se holba, eu priveam în gol
tu sperai că încă nu s-a stins văpaia
iar de nerăbdare ardeai goală în hol
toți se iubeau pesemne, eu uram depărtarea
lumea trăia în frig, eu muream de cald
ție îți plăceau, deopotrivă, muntele și marea
oricât de adâncă și infinit de înalt
