Nici nu mai știu de câte ori și ce sfori am tras
Ca să mă uit prelung la lume dintr-o parte
Am măsurat secundele cu-o linie pe ceas
Și ce frumos am mers din timp spre moarte
Am alergat după comori și rareori am aflat
Și nu m-a iertat nici sufletul când, lasciv,
Mi-a intrat în gânduri și-n mine-a suflat
De le-am trăit pe toate cu rost, fără motiv
Dar am uitat de culori și câte-s flori pe imaș
C-am tot fugit după soare de mână cu tine
Și-am încheiat un veșnic tratat cu dorul la pas
Când am plecat și am luat toată iubirea cu mine
