Stinge ţigara şi aruncă-mă-n gunoi!
N-ai şti ce să faci cu mine! Când?!
Hai s-alergăm pe dealuri prin noroi,
Poate s-o prinde ceva de noi
Şi vom scrie o carte fumând!
Stinge lumina şi lasă-mi un loc!
Nu privi înapoi! Ce cuvânt!?
Hai zâmbeşte s-avem iar soroc,
Poate chiar s-o aprinde din foc
Şi vom fi numai noi pe pământ!
Stinge-ți setea şi îneacă toți sfinții!
Nu fi tu vinovat! La ce bun?!
Hai trăieşte cât te lasă arginții,
Poate nu ți s-or duce părinții
Şi voi fi numai eu cel nebun!
Stinge flacăra şi las-o, scânteie!
Nu grăbi universul! Fii bărbat!
Hai iubeşte-o, fecioară, femeie,
Poate-şi lasă inima cheie
Şi vei fi în sfârşit dezlegat!
Aprinde, aprinde şi stinge-mă, lume!
Dă cezarilor ce-i al lor! Tu ia loc!
Născocesc eu o bună parte din glume,
Singur scriu cele zece volume
Şi-o s-aveți iar ce pune pe foc!
Ce porunci?
