O iubire cât o mare, O uimire, o mirare, O clădire, o cărare, Un pământ… O iubire cât un soare, O simțire cu onoare, O mărire, o urcare, Un cuvânt… O, iubire… cât? [...]
Te-oi iubi şi azi şi mâine, Cum iubeşte untul pâine. Dacă arzi de nerăbdare, Dă-i un vârf de sare! Te-oi iubi şi azi şi mâine, Cum sunt eu iubit de câine. Dacă muşti din întâmplare, Nu
Întrebător, pășind rătăcitor prin dorul poeziei, Privirea ta ce s-a aprins sub pleoapa mea, opresc, Când peste noi ploua mărunt cu strop ceresc, Ne-am întâlnit sub nori, ți-am dăruit flori, și în mine cresc. Port atingerea
Am vrut să scriu ceva în cafeaua de azi Şi-am nimerit la automat unde nu-i rost de zaț. Am pus din zahar şi cât mi-a mai rămas am tras cu nesaț, de tine şi de ceas,
Din părul tău mi-am țesut frânghii groase și cu ele m-am ancorat în realitate, în realitate nu voiam decât să ți-l mângâi, să-mi spui, mai treci odată pe-acolo, cred că am un cucui. Am trecut peste-atâtea
O iubire cât o mare, O uimire, o mirare, O clădire, o cărare, Un pământ… O iubire cât un soare, O simțire cu onoare, O mărire, o urcare, Un cuvânt… O, iubire… cât? Un gând…
Ne fură codrii, mumă, să nu ne mai ascundem și s-aruncăm cu stânci în capete de lut, ne fură caprele și râsul, să nu mai râdem, nu mai avem trecut! Ne fură codrii, taică, să nu
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
