Te-am căutat într-o doară ca și cum erai de găsit,
M-am gătit cu ce credeam eu că-ți place la mine,
Am cutreierat și luna să te-aștept unde n-ai venit
Și că nu te găsesc nici acum, nu-mi dă pace, în fine…
Te-ai ivit în cămară ca și cum erai de iubit,
M-am lovit la genunchi chiar la tine pe scară,
Am zburat kilometri din Obor la Chibrit
Și că nu te-am găsit nici aici, mă omoară.
Te-am aflat într-o gară ca și cum erai de uitat,
M-am întins convins că strigi la stele ca mine,
Am picat liniștit și din cer, din același pat
Și nu sunt de găsit, nicidecum, ca și tine.
Mi te-ai dus într-o vară ca și cum n-ai venit,
M-a durut dar știam că-i omenesc să te doară,
Am urcat din infern ca să pot să-ți recit
Și n-am căutat să mai vreau vreo comoară.
Te-ai întors într-o seară ca și cum n-ai plecat,
Mi-ai trecut printre gene niște gemete fine,
Am sperat vinovat că m-ai binecuvântat
Și uite-așa, draga mea, ți-am aflat leacul, ce bine…
