M-ai mințit că muzele vor fi soții, Mi-ai turnat cerneala pe hârtii, Umblu ca o boare, vreau să știi Că sânt sigur. Te-am mințit că buzele îți vor șopti Ți-am adus ofranda ce-ai [...]
M-ai mințit că muzele vor fi soții,
Mi-ai turnat cerneala pe hârtii,
Umblu ca o boare, vreau să știi
Că sânt sigur.
Te-am mințit că buzele îți vor șopti
Ți-am adus ofranda ce-ai poftit,
Umbli ca un soare, în asfințit
Căzând singur.
Azi am gustul unei dimineți ce m-a cuprins cu brațele ei calde și umede cât firul ierbii scurt, Mi-a turnat într-o ceașcă licoare sfântă ce-mi pune scripeți sub pleoape, Nu-mi amintesc nici c-am visat, nici ce-am
Câte flori uscate Câte numărate Tremurate coate Goale toate Câteva și poate Câteva muşcate Înflorite, coapte Dulce noapte Câte nevorbite Câteva iubite Câte împlinite Câteva vorbite Câteodată vara Câteva și seara Câte primăvara Scumpă țara
Am atâtea amintiri care nu sunt ale mele Cam atâtea denumiri câte litere în stele Mă acoperă pământul și m-oi lepăda de piele Când împletesc eternitatea cu andrele Duc în spate ca un melc trecutul opac
Am vrut să scriu de păsări Ca sa înțeleg cum e zborul, Însă am scris despre oameni, Și-am învățat ce e dorul. Tu, m-ai atins cu mâna pe creștet Și-am tresărit, căci erai o minune, Ce-mi
Când te-ai dus de la mine, eram prunc, înfășat, m-am desfătat de-atunci, am aruncat și încă mai arunc, mă-ntorc dar nu mai fug, mă rog dar nu mai cred, iubesc dar nu ajung și nu-mi ajunge
Ne fură codrii, mumă, să nu ne mai ascundem și s-aruncăm cu stânci în capete de lut, ne fură caprele și râsul, să nu mai râdem, nu mai avem trecut! Ne fură codrii, taică, să nu
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
