Mi-am prins mâna stângă în uşă la tine, Și bat cu cea dreaptă ca să-mi deschizi, S-o prind şi pe asta Şi să rămânem aşa, împreună: Eu cu mâinile rupte, Şi tu cu [...]
Mi-am prins mâna stângă în uşă la tine,
Și bat cu cea dreaptă ca să-mi deschizi,
S-o prind şi pe asta
Şi să rămânem aşa, împreună:
Eu cu mâinile rupte,
Şi tu cu mine bătând.
Nu-i singurătatea cea ce ne omoară, Ci statornicia dorului într-o doară. Trenul ăsta nu oprește în gară, N-ai bilet și eternitatea te-nsoară. Coboară!
La coadă la mâine se stă pe două rânduri Primul rând așteaptă de ieri Iar cel de-al doilea cine știe de cât Unii vorbesc de felurite zile Alții doar stau pe gânduri Sunt care vor scutire
Am distrovít străúvnice lipoáve Retrigănínd taráscove emévici Și plingătrúni avâscovínd oțoáve Melinăstrésc fugálii penitrévici Câte stragóvnice neclipsuríte dóviți Și jíntele leptúri ce ogrăvésc fiscoáne De ungrăvíte nemfírițe friscóviți Regrințărésc ajámitele doárne. (poezie scrisă în Spargă, limbă
Îmi pleacă ciocârlii să-şi caute sorocul. Plâng cerbi de foame şi frig prin intersecții, Aleargă tot pământul prea repede, norocul, Râd toți cretinii azi crăpând de interjecții. Se duc pe râuri roşii privighetori orbite. Îneacă păpădii
13.12.2006 Pălesc florile rigide de atâta oftat, Se înnegresc ochii căprui de durere, Mă închid construind în mine palat Și trăiesc în păcat vinovat de putere. Dar zile mai sunt, scurte și albe. Nopțile-s vii –
am tăiat merele un pic prea mici acum ce fac, ce pun? e bine așa? învârt cum trebuie? dar acum? acum să tac, ce spun? ai tăiat merele un pic prea mari acum bate albușul ăsta
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
