Many walls have supported me when I had no support, and I’d never trade the warmth of a park bench when nothing could have wanted me, for
Orașe pline de lumină și sânii tăi cu luna plină, cu părul împletit în muguri, cu fire moi și gust de struguri, m-ademenești. Cu mâini ca spuma
Dintr-un gând ascuns într-o lună opacă, Scot un pumn de stele ce stau să se mire, De cât de frumoasă poți fi în neștire, Și cât de mult ochii tăi vor să-mi placă. Sub soarele veșnic, fruntea-ți surâde senină Iar părul bălai se-mpletește în muguri, Te gust în ascuns ca pe-o zeamă de struguri, Și mă-mbăt ca o muscă fermecat de lumină. În inimă-mi zace privirea ta dragă, Mă-ncălzește când de dor îmi e frig, Și mă frige când obraznic te caut în grabă, Îmi șoptește când îmi vine să strig. Într-un cântec de veacuri, sub un strop de simțire,
Bat clopte de nuntă căci ne-ați furat mirese, Bat caii pasul strașnic trezind o amintire, Ne mor vitele-n luncă și strămoșeasca pace, Ne pleacă viitorul ca la
Lorem Ipsum Inspired Concept The concept of “Dor” expresses a fascinating complex of moods and states, that paradoxically are contradictory, but coexist and define us through this
Ai gustul un metru mai moale Și gândul un centimetru mai sec, Ți-e limba sărată și tare, Ți-e sufletul un demi-sec. Iubești o păgână vâltoare De ochi
Cu buzele roşii cât carnea de vită, Mă provoacă să-i spun tot ce ştiu: C-o iubesc acum şi c-o vreau fericită, Mai presus de toate să-i scriu.
Mi se întâmplă uneori să obosesc iar durerea asta de a fi obosit nu mai lasă loc niciunei plăceri. Mă întreb: Oare cât dor încape
Lui Ioan Mărginean Unii seduc, alții se înalță Cu toamna, în parc se încalță Poeții când moare un poet, Pe cărări de frunze, prin epitet,
Cel mai greu e să respingi iubirea. E un quelque chose. E ca atunci când descoperi aur dar te convingi unanim că-i doar fier vechi.
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
