Ce mult de mult ai dus din spate-n spate! Te-ai smuls din lapte proaspăt muls de Ea, Sa aibă vremile ce vin ce să socoate. Oda spinării
Cel mai greu e să respingi iubirea. E un quelque chose. E ca atunci când descoperi aur dar te convingi unanim că-i doar fier vechi. De teamă.
Lui Ioan Mărginean Unii seduc, alții se înalță Cu toamna, în parc se încalță Poeții când moare un poet, Pe cărări de frunze, prin epitet, Spre cuvânt!
M-ai mințit că muzele vor fi soții, Mi-ai turnat cerneala pe hârtii, Umblu ca o boare, vreau să știi Că sânt sigur. Te-am mințit că buzele îți
Te gâdilau călcâii când ploua; Era, ziceai, un simț ca de bunică. Te-ngrămădeai sub fulgere de frică, Când pe sub noi mereu tuna. Acum te scarpini de
Hai să mulgem vacile împreună Și să ducem seara la gunoi Nopțile pierdute pe sub mână Diminețile cu ploi. Haide scoate caii și-i înhamă Să aducem zilei
Salvez drosofile din pahar Le las să soarbă cuminți de pe deget Împărtășite, betegesc bând vin de altar Și mă preaslăvesc strigând că sânt rege Mă roagă
There is a room in every house A room you sleep in, where you lie A room you cry, a room you eat in Cherry
Bat clopte de nuntă căci ne-ați furat mirese, Bat caii pasul strașnic trezind o amintire, Ne mor vitele-n luncă și strămoșeasca pace, Ne pleacă viitorul
Cândva M-aș lăsa pradă uitării undeva ca și cum mi-ar păsa Sara pe deal să tresar ca și când pe sărite am trăit netrăite Presărate
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
