Dacă iubirea n-are margini, nici lumea nu-mi încape într-un buzunar
Căci fericirea nu ține decât de un păcat, păcat de noi că n-am fost fericiți măcar
Mă uit cu jind la doi sâni aprinși ca două candele ce mă roagă să mă sting
Ating eternitatea cu vârful degetelor ca și cum aș putea să înving timpul
Să conving efemerul că merit o clipă
Strig către trecut să nu mi-aducă înapoi tristețea, să nu mă facă mut
Nu vreau nici tinerețea, nici părul nepăscut
Vreau un cuvânt ca ‘trăiesc’ sau ‘iubesc’, să mă trezesc lângă tine, să-mbătrânesc ca orice trup
Dacă visele nu sunt altceva decât o posibilă realitate, în realitate eu visez că m-am născut
Trăind, dar nu am început
Iubind, dar nu am priceput și nu am conceput cum ar putea altă lume să-mi afle alt sărut ca al tău