doi pași spre capăt de linie
spre nicăieri, spre tinerețea
trăită de-a valma
zâmbești cu ochii, clipești cu buzele
dormi pe bancă în parc
fumezi ce ai
te liniștesc copacii ce dorm deasupra ta
te-acoperă liniștea
visezi pământul
iei o ruletă și îl măsori
e mic și slab
are ochii căprui și iubește
ai o pată pe tricou
de vin
te-ntinzi la vorbă cu trecutul
joci table cu ziua în care te-ai născut
cu toamna dansezi prin parcuri
până la prima zăpadă
nu știi să valsezi
liniștea ta e de vina