Aud cum înfloresc copacii,
Cum strigă mugurii: ah, viață!
Și în durerea lor crescând, săracii,
Miros a flori de noapte și de gheață.
Aud cum răsare o narcisă
Din pământul negru-brun,
Ca o pasăre care, ucisă,
Renaște din cenușa de sub tun.
Aud cum zboară o mireasmă,
Cum dă din aripi încă din zori
Și se înalță dansând ca o mireasă
Spre ale zeilor îndepărtate nări.
Auzi cum te strig și te cânt,
Cu mâinile iți arunc petale
Din flori de copac ce, prin vânt,
Zboară ușor spre genele tale.
Auzi cum te chem și te rog,
Să nu uiți că plutesc lângă tine,
Ca un dor nebun, slab și orb,
Ca o rază ce pătrunde-n retine.
Aud cum m-auzi tu pe mine,
Cum iți iubesc glasul rătăcit,
Care aleargă zălud dinspre tine,
Din buze calde ce-au murit.
