Încă se aud ropote de cai pe poteca udă, Cară-n spate brazii retezați din fașă, Nechează și mușcă liniștea zăludă, Ard candele-n mâini, e lumină-n casă; Vizitiii
Cândva M-aș lăsa pradă uitării undeva ca și cum mi-ar păsa Sara pe deal să tresar ca și când pe sărite am trăit netrăite Presărate clipite ce
toți se duceau spre mare, eu mă duceam și mai departe de mine lumea intra în apă, eu intram să înot în gânduri tu mă iubeai dintr-un
am tăiat merele un pic prea mici acum ce fac, ce pun? e bine așa? învârt cum trebuie? dar acum? acum să tac, ce spun? ai tăiat
As vrea să cred că plopii n-au ars aiurea ca snopii Snopiți prea devreme, de copii, și puși pe rug de copii Aș vrea să cred că
O ridic de brâu în vie Ce frumoasă rapsodie Nu se duce ca să vie Ca să fie casă mie Păr cu iz de iasomie Buze care
Când am să fiu bătrân, am să-mi port tinerețea în buzunarul din spatele ce nu m-a durut niciodată, și câtuși de puțin am să las inima să-mi
Ce mult de mult ai dus din spate-n spate! Te-ai smuls din lapte proaspăt muls de Ea, Sa aibă vremile ce vin ce să socoate.
Sân’ trist când e soare, Trist când e rouă. Sân trist în culoare, Cutremur scurt la două. Fragilă poezia – o, fragedă copilă, Cu tot
03.06.2012, București, Militari Cum gândul te poate duce atât de departe, Atât de departe poți și tu să mergi; Câte știi deja și cu restul
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
© 2024 Poesii ⋅ All rights reserved ⋅ Privacy policy
