Am atâtea amintiri care nu sunt ale mele
Cam atâtea denumiri câte litere în stele
Mă acoperă pământul și m-oi lepăda de piele
Când împletesc eternitatea cu andrele
Duc în spate ca un melc trecutul opac
Și car întruna după mine ață și-un ac
Să repar, să dreg, să înnoiesc și refac
Să cos ce iubesc însă nu mai plac
Oasele-s cusute cu fire moi de țesut
Venele ca vitele ce azi n-au păscut
Viitorul e un timp ce încă n-a trecut
Sufletu-i o plămădeală ce-a crescut
Buze ce sărută mâini de borangic
Brațe ce mă poartă, pe loc mă ridic
Ochii care văd de la mare la mic
Tălpile mă duc unde nu e nimic
Și de-mi croiesc un drum fără sens
Știu să țes o cale pe unde n-am mers
Știu că din sentiment se naște vers
Cum se simte universul de intens
